Cum citești buletinul de analiză (COA) în cinci pași

Buletinul de analiză — în engleză Certificate of Analysis, COA — este documentul în care un laborator scrie ce a măsurat într-o probă dintr-un lot anume. E singurul mod în care poți verifica, fără să fii chimist, că pe etichetă scrie adevărul.

Îl citești în cinci pași, de la cel mai simplu la cel mai tehnic. Primii doi îți spun dacă documentul e al produsului tău; ultimii trei — ce e în el. Pe pagina Analize de laborator vezi cum lucrăm noi cu buletinul fiecărui lot.

Caută pe buletin numărul lotului și compară-l cu cel tipărit pe flacon sau pe cutie. Trebuie să fie identic. Un buletin „pentru produs” în general, fără lot, nu dovedește nimic despre sticla pe care o ții în mână.

Uită-te apoi la data analizei: ar trebui să fie apropiată de data fabricației lotului. Un buletin vechi de câțiva ani, pus lângă un produs proaspăt, aparține aproape sigur altui lot.

Dacă numărul lotului nu se potrivește, buletinul nu e al produsului tău. Cere magazinului buletinul lotului de pe ambalaj.

Pe buletin trebuie să apară numele și adresa laboratorului, metoda folosită — de obicei cromatografie, HPLC sau GC — și semnătura celui care răspunde de rezultate. Un document fără laborator identificabil e doar un tabel.

Contează ca laboratorul să fie independent de producător și, ideal, acreditat după standardul ISO/IEC 17025 pentru metodele respective. În România acreditarea o acordă RENAR, în alte state organismul național echivalent; numărul certificatului de acreditare apare de obicei în antetul buletinului.

Laboratorul dă rezultatul de obicei în procente sau în mg/g, iar eticheta — în procente sau în miligrame pe flacon. 1 % înseamnă 10 mg/g, deci un ulei de 10 % ar trebui să apară în buletin în jur de 100 mg/g.

O diferență mică e normală: toleranța uzuală e de ±10 %, adică un ulei de 10 % e în regulă între 9 și 11 %. Pe lângă CBD vei vedea și alte rânduri — CBDA, CBG, CBN, CBC. Ele arată ce fel de extract ai: la izolat sunt toate nedetectate, la full spectrum apar valori mici. Diferența e explicată în articolul despre full spectrum, broad spectrum și izolat.

Caută rândul Δ9-THC (delta-9-THC) și, dacă există, THCA — forma acidă, care se transformă în THC la încălzire. Unele laboratoare dau și un „THC total”, calculat ca Δ9-THC + 0,877 × THCA. Cel mai bun rezultat este „ND” — nedetectat.

Canabisul și THC-ul sunt controlate în România (Legea 143/2000 și Legea 339/2005), iar pentru produsul finit legea nu fixează un prag. Limita de 0,3 % din regulile UE privește planta din câmp, nu uleiul. De aceea, la un produs vândut fără THC, caută „ND” sau „<LOQ”; la full spectrum, o valoare mică, trecută clar cu cifră.

Un buletin complet nu se oprește la canabinoide. Cânepa absoarbe ce găsește în sol, iar extracția poate lăsa urme de solvent, așa că laboratorul caută și contaminanți. Fiecare rând are o valoare măsurată și limita cu care a fost comparată.

Limitele vin din regimul produsului. La alimente se aplică plafoanele UE pentru contaminanți și pentru reziduuri de pesticide; la cosmetice, metalele grele sunt substanțe interzise, iar urmele inevitabile tehnic sunt tolerate doar dacă produsul rămâne sigur (Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, art. 17).

• Metale grele — plumb, cadmiu, mercur, arsen.
• Reziduuri de pesticide.
• Solvenți reziduali din extracție, de exemplu etanol.
• Microbiologie și micotoxine — mai ales la produsele alimentare.

Buletinele sunt de obicei în engleză. Iată ce înseamnă prescurtările care apar cel mai des.